Despre comunicarea umană, universală... 

   Multe articole ne ajută să ne gestionăm emoțiile, să le cuantificăm, să ne facem viața mai frumoasă, mai senină...

   Acest text nu este despre așa ceva, doar despre pericolul standardizării, înregimentării într-o teorie sau alta. Până la urmă vorbim despre povești, scrise de altcineva, pentru altcineva, pe care noi ne străduim să le folosim de-a gata, să ne filtrăm sentimentele sau prieteniile de azi sau de ieri, acolo unde nu se vor potrivi niciodată perfect. Atâta vreme cât este vorba despre lucruri, e bine. Avem două păpuși, una nu mai încape în noua perspectivă de viață - sau jumătate din ea. Renunțăm la ceea ce este în plus, aruncăm sau tăiem ce nu mai corespunde, nu mai face față exigențelor.

   Dacă în schimb sunt implicate alte ființe - lucrurile se schimbă. Teoriile altora nu se pot aplica decât dacă sunt elemente înțelese și așezate unde trebuie în construcția noastră individuală.
  Și chiar mai mult, dacă noua teorie nu se împacă prea bine cu oamenii pe care îi cunoști, îți sunt prieteni sau apropiați, schimbă teoria, sau arunc-o. Mai bine sacrifici o teorie decât o ființă. Altfel vei deveni un bun practician al unei utopii golită de sens, în care nu există ființe reale, doar bucăți tăiate din ele, după necesitățile proprii.

   Doar la o întrebare trebuie să (îți) răspunzi, ca să știi cu adevărat cine ești, dincolo de etichete.
De dragul unei granițe/teorie/principiu:
a) sacrifici oamenii care nu se încadrează în teorii, sau invers,
b) sacrifici/modifici granițele/teoriile/principiile de dragul oamenilor...