Mimesis:

                                                    În labirint din stele negre,
                                                    Cu aripi fără semne de speranţă,
                                                    Aleargă lumea - reflectată -
                                                    De viitor zidit în umbre drepte.


Distanţele sînt o categorie specială, fiind descrise de două dimensiuni, teoretic infinite: timp şi spaţiu. Chiar dacă, matematic se poate calcula volumul şi vîrsta universului, toate acestea sînt aproximări conceptuale şi nu obiectuale;
Trecînd peste sumaritatea definiţiei fizice, absolute, în zona perceptiv-umană distanţele devin termeni apreciativi (mare / mic, aproape / departe), comparativi (mai mare/mic, mai aproape / departe), superlativi (prea mare / mic, prea aproape / departe).
O anumită distanţă caracterizează, în general, existenţa individului; o anumită arie (suprafaţă) pe cea a societăţii / familiei / grupului. Un anumit volum îl reprezintă memoria (istoria) individului / grupului / societăţii.
Într-o altă reprezentare, volumul este trecutul, aria - prezentul iar unidimensiunea (linie, punct) - viitorul. Se poate, în acest caz demonstra atît caracterul "vizionar" cît şi cel al imposibilităţii descrierii "exacte" a viitorului: omul îşi conceptualizează lumea
într-un spaţiu tridimensional, volumetric - ceea ce corespunde de fapt trecutului (istoriei). Prezentul (societatea) este o arie bidimensională care conţine cel puţin un punct sau o linie din volumul viitorului. Dar, în momentul Prezentului, Viitorul este doar un punct unidimensional, înzestrat cu toate atributele unei astfel de stări (ex. principiul nedeterminării - Heisen­berg - şi comportament cuantic -potenţial-).

Axis MUNDI - Addenda -